Ioan Giurgiuvanu a plecat in ultimul voiaj
Cateodata viata te ia prin surprindere, asa a fost si acum: a trebuit sa aflu de pe FaceBook ca fostul meu prieten Ioan Giurgiuvanu a plecat in ultimul sau voiaj, catre stele. N-a trecut mult de cand in 2019 am fost la Tulcea si scriam aceste randuri. Regretam ca nu am reusit sa ma intalnesc cu ceea ce eu numeam: “primul armator roman” din Tulcea. Era mereu plecat pe mare, iar cand il sunam si intrebam cand o sa iasa cu adevarat la pensie, zicea mreu – la anul cu siguranta. Am cautat pe net sa vad ce se scrie despre el, mai nimic.
Ioan Giurgiuvanu a plecat in ultimul voiaj
L-am cunoscut pe Ioan Giurgiuvanu intamplator, era si eu ca si el la inceput de drum intr-o economie de piata haotica, cautam un client pentru mica mea firma si am dat de el. Am fost de fapt angajatul lui, desi relatia noastra era una contractuala intre firma mea si Agemar. Pe langa munca la departamentul IT mai faceam si previziuni economice ale firmei sale, asa ca am prezis ca va fi fortat sa inchida portile a ceea ce ar fi trebuit sa fie “a doua flota privata” a Romaniei. Asa a fost din pacate si din armator Ioan Giurgiuvanu a redevenit capitan de nava activ.
Anii au trecut si iata ca dupa ce ne-a parasit mai intai Niki, apoi batrana mama – zic eu doborata de durere, iata ca si Ioan a luat drumul catre cer. A lasat in urma cinci copii si o sotie indurerata. Initial voiam sa scriu despre Teodora Giurgiuvanu, sotia sai si actual subprefect de Tulcea, a carei ascensiune in cariera este una de invidiat. Uite ca de fapt acum scriu despre sotul ei, cel care mi-a fost mentor in afaceri acum 28 de ani. Practi anii petrecuti la Agemar Tulcea au fost cei mai frumosi ani ai mei din orasul de pe malul Dunarii. Am ramas prieteni, desi din 2005 cand am plecat din oras, ne-am vazut de maxim 4 ori. Pe fuga mereu, pentru ca Giurgiuvanu [ cum ii spuneam noi ], era mereu cu bagajul facut pentru inca un voiaj pe mare.
Am cunoscut-o si pe Ana Giurgiuvanu, mama comandantului. Ne intalneam in fiecare dimineata la birou, eu sa fiu sigur ca merge reteaua de calculatoare si sa pun la punct ultimile modificari la programul ce contabilitate sau la cel de crewing, ea ca sa-si ajute baiatul – milionar la acea vreme – facand curatenie. Sincer sa fiu, n-am mai vazut atata devotament. Va dati seama ca nu se punea problema banilor, dar acesta era inca un semn de iubire venit de la o mama. Cu Niki, fratele lui Ioan m-am vazut rar, de obicei la Santa Catalina – stiti voi ce era acest colt menit sa le aduca aminte marinarilor de un loc familiar din voiajele lor de acum peste 30 de ani. Au plecat in doar doua luni toti trei. Parca ceva s-a rupt in mine, nimic nu va mai fi cum era odata.
Ioan Giurgiuvanu s-a stins de Sfantul Ioan Botezatorul, sarbatorit de lipovenii nostri pe 20 ianuarie. Stiu ca randurile mele nu sunt un necrolog asa cum ar trebui sa fie, dar vreau sa ramana aici gandurile mele scrise la doar o zi distanta de tragicul eveniment. Pentru ca nu am putut sa le scriu cand am aflat vestea. Ma asteptam, vorbisem la telefon cu Teo cu cateva zile inainte, cerand numarul de telefon pierdut a lui Io(a)n. Cu durere in suflet mi-a zis ca e intubat la spital si nu poate vorbi, asa ca mai bine sa nu sun. Asteptam sa vina vremea cand “Tumflici”, asa cum imi zicea el datorita unui cuvant parazit folosit de mine in acele vremuri, sa-i mai joace o festa. Adoram acele clipe, cand il sunam si cu un glas prtefacut, cu un numar nou de telefon, ii jucam feste si el se prindea abia dupa 20 de minute. O sa astept sa imi revinm si cu siguranta am sa va spun mai multe despre Io(a)n. Trebuie!
Ioan Giurgiuvanu – șerif Tulcean
